Regatul Spaniei (spaniolă Reino de España) sau Spania (spaniolă España) este o ţară situată în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. În nord-est se învecinează cu Franţa şi Andora de-a lungul Munţilor Pirinei. Face parte din Peninsula Iberică laolaltă cu Portugalia şi Gibraltar, având de întocmai două arhipelage, situate unul în Marea Mediterană (Insulele Baleare) şi celălalt în Oceanul Atlantic (Insulele Canare). De asemenea, de Spania aparţin două mici teritorii din nordul Africii (care includ oraşele autonome Ceuta şi Melilla), ca de pildă şi enclava Llivia din Pirinei.
După sfârşitul regimului Franco în 1975, Spania a devenit o monarhie şi o monarhie constituţională în 1978 când o nouă constituţie a fost adoptată.
Etimologie
Numele „Spania” este derivat din „Hispania”, numele în latină cu care romanii se refereau la toată peninsula, şi pe care l-au preluat din grecul „Hispanía” (accent pe „i”, ca şi în cazul „României”), utilizat de înspre Artemidor din Efes (sec.I î.Hr.), autorul celei mai vechi hărţi a Occidentului, în care descrie amănunţit Hispania romană.
Originea termenului „Hispania” este atribuit fenicienilor, prima civilizaţie non-iberică, care a ajuns în peninsulă pentru a-şi extinde comerţul şi care a fondat, între altele, oraşul activ cel mai vechi din Occident. În limba lor punică l-au numit Isephanim, „Coastă de iepuri”. Iepurii se găseau şi încă se găsesc în abundenţă în Andaluzia, iar unele monede bătute în epoca lui Hadrian reprezentau personificarea Hispaniei ca o doamnă aşezată, cu un rabbit la picioarele ei.
Istorie
Pentru detalii, vezi: istoria Spaniei.
Începând cu secol IX î.Hr., celţii, fenicienii, grecii şi cartaginezii au intrat în Peninsula Iberică, urmaţi de Republica Romană, care a ajuns în secolul II î.Hr.. Limba de acum a Spaniei, religia şi sistemul juridic dăinuie din perioada romană. Cucerită de vizigoţi în secolul V d. Hr. şi atacată de mai numeroase ori în 711 de maurii nord-africani islamici, Spania modernă a început să se formeze după Reconquista, eforturile de a-i elimina pe mauri, care au rămas aici până în 1492. În 1478 Regina Elisabeta I a Castiliei a întărit inchiziţia spaniolă, instituţie interzisă abia în 1834, în timpul domniei Elisabetei a II-a. În 1492 a fost finanţată întâia călătorie pe Atlantic a lui Cristofor Columb, spre "Lumea Nouă". Până în 1512, unificarea Spaniei din zilele noastre a fost completă. Totuşi, proiectul monarhilor castiliani a fost de a unifica întreaga Iberie, iar acest vis a părut aproape îndeplinit, îndată ce Filip al II-lea a devenit rege al Portugaliei în 1580, şi al celorlaltor regate iberice (colectiv faimoase ca şi "Spania" care nu era pe atunci un stat unificat). În 1640, poliţia centralistă a Contelui de Olivares a provocat războaie în Portugalia şi Catalonia: Portugalia a devenit un regat independent din nou, iar Catalonia s-a bucurat de o independenţă asistată de Franţa, dar pentru scurt timp.
În secolul XVI, Spania a devenit cea mai intensă naţiune din Europa, în raport cu bunăstării derivate din colonizarea spaniolă a Americilor. Dar o înșiruire de războaie destul de lungi şi costisitoare şi revolte a început declinul puterii Spaniei în Europa. Controversa asupra succesiunii la tron a consumat ţara în secolul XVIII (vezi Războiul Spaniol de Succesiune - important, un stat spaniol centralizat a fost stabilit doar după acest război), prin ocupaţia din partea Franţei în timpul erei napoleonice la începutul anilor 1800, şi a condus la o serie de conflicte armate şi revolte între liberali şi suporterii Vechiului Regim în mare parte a secolului XIX; un secol care a reprezentat şi pierderea a mare parte din coloniile spaniole din Americi, culminate în Războiul Spano-American din 1898.
Secolul XX iniţial a adus puţină pace; colonizarea Saharei de Vest, Marocului Spaniol şi a Guineei Ecuatoriale a fost probată ca şi un substitut al pierderilor din Americi. O durată de dictatură (1923-1931) s-a încheiat prin stabilirea celei de A Doua Republică Spaniolă.Creşterea polarizării politice, combinata cu cresterea violenţei neverificate, a dus la izbucnirea Războiului Civil Spaniol în iulie 1936. Urmând victoria forţelor sale naţionaliste în 1939, generalul Francisco Franco a condus o naţiune epuizată politic şi economic.
Totuşi, în anii 1960 şi anii 1970, Spania a fost transformată gradual într-o economie industrială modernă cu un sector de turism în creştere. După moartea dictatorului Generalul Franco în noiembrie 1975, succesorul său desemnat personal, Prinţul Juan Carlos şi-a asumat titlurile de rege şi de conducător al statului. El a jucat un rol important în ghidarea Spaniei spre un stat democratic modern, mai ales în opoziţia unei încercări de coup d'etat în 1981. Spania a aderat la OTAN în 1982 şi a devenit membră a Uniunii Europene în 1986. Mai târziu moartea lui Franco, vechilor naţionalităţi istorice - Ţara Bascilor, Catalonia şi Galicia - li s-a dat o autonomie mare, care, s-a extins spre toate regiunile spaniole.
Peninsula Iberică trecuse deja printr-o lungă istorie de locuire umană la sfârşitul secolului al III-lea a.Chr. , când romanii au subjugat celţii, ibericii şi bascii care trăiau aici. Regiunea a rămas o regiune romană până ce vizigoţii au invadat locul la începutul secolului al V-lea. De-a lungul următoarelor trei secole, regiunea a devenit creştină, dar în anul 711 o invazie în Marocul aflat la sud a pus bazele a ceea ce urma să fie o civilizaţie islamică înfloritoare, care a durat şase secole.
Geografie
Teritoriul de bază al Spaniei este dominat de platouri înalte şi de lanţuri muntoase ca şi Pirineii şi Sierra Nevada. Din acesti munţi izvorăsc mai multe râuri importante, precum Tagus, Ebro, Duero, Guadiana şi Guadalquivir. De-a lungul coastelor se găsesc câmpii aluvionare, din care cea mai mare este Guadalquivir în Andaluzia. Spania se invecineaza la est cu Marea Mediterană (conţinând Insulele Baleare), la vest cu Oceanul Atlantic, unde se găsesc, pe coasta Africană, Insulele Canare.
Clima Spaniei este în principal temperată şi mediteraneană; se află veri calde în interior, mai degrabă cu condiţii moderate şi înnorate pe coastă. Iernile sunt înnorate şi reci în interior, regiunile de pe coastă fiind relativ temperate.
Mediul înconjurător
În Spania, emisiile de CO2 au crescut ,din anul 1996 indicele a crescut , Spania nereuşind să respecte Protocolul de la Kyoto în legătură cu emisiile de gaze cu concluzie de seră. Rapoartele despre mediul înconjurător au apărut din cauza recomandărilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Spania este afectată de un fenomen de accentuare a secetei , între anii 1880-2000, mai mult de jumătate din aceşti ani fiind foarte secetoşi. În anii '80, şapte ani au fost desemnaţi ca fiind secetoşi sau foarte secetoşi, iar în anii '90, cinci ani au primit acelaşi calificativ.
Economie
Economia capitalistă mixtă a Spaniei suportă un PIB care pe o bază per capita constituie 80% din cel al economiilor vest-europene. Guvernul său de centru-dreapta a lucrat cu succes pentru a câştiga aderarea la primul grup de ţări ce au lansat moneda unică europeană pe 1 ianuarie, 1999. Administraţia lui Jose Maria Aznar a continuat să advoce liberalizarea, privatisation, şi deregularea economiei şi a introdus unele reforme pentru taxe în final. Şomajul a scăzut vizibil sub administraţia lui Aznar, dar persistă una din cele mai mari rate din Uniunea Europeană, la 13%. Guvernul încearcă să facă progrese viitoare în schimbarea legilor de munca şi reformare schemelor de pensie, care sunt cheia susţinerii atât a avansării economiei interne a Spaniei, cât şi a competitivităţii externe într-un mediu cu o monedă unică.
Religia
Spania este o ţară aconfesională, recte nu are o religie naţională, libertatea religioasă fiind garantată de Constituţie.
Catolicismul este religia predominantă în Spania. Un procent de 79.4 % din populaţie se declară de religie catolică , conform unui studiu al Centrului de Investigaţii Sociale realizat în anul 2005 . După catolici, agnosticii şi ateii reprezintă 17% din populaţia ţării, alte religii minoritare reprezentând 2.3% din populaţie.
Este important faptul că mulţi spanioli se declară catolici deşi nu sunt practicanţi. Conform unui studiu realizat de New York Times în 19 aprilie 2005, doar 18% din spanioli merg în mod regulat la slujbă. În rândul inșilor sub 30 de ani, procentul scade la 14%.
După numărul de membri, a doua religie este cea musulmană . Datele arată că 800.000 de persoane sunt de religie islamică. Urmează Martorii lui Iehova, cu 103.784 de credincioşi. Există de asemenea şi o comunitate protestantă care are aproximativ 50.000 de membri, şi de asemenea mai trăiesc în Spania aproximativ 20.000 de mormoni. Comunitatea iudaică nu depăşeşte 15.000 de membri.
* Parcul Naţional Coto Doñana
_________________
MERRY CHRISTMAS
Spania.
